„...El se va bucura foarte mult de tine,

El te va liniști cu dragostea Lui,

El se va bucura de tine cântând.”

~ Țefania 3:17b

În liniște, El o cheamă.

În liniște, ea aude vocea Lui mică și liniștită

curtând-o de la distanță.

Ea ascultă cu atenție,

Tânjind să-I aud din nou vocea dulce,

captivat de dragostea Lui.

Aerul răcoros o poartă ușor spre El.

El îi face semn, atrăgând atenția asupra Sa.

Zâmbește un zâmbet pe care nu l-a mai simțit de ceva vreme. 

El o urmărește și o prinde,

și o captivează prin dragostea Lui.

Gândurile ei se întorc la zilele de ieri,

la parfumul de caprifoi care parfumează peisajul rural.

Ciocănitoarele care ciugulesc după insecte într-un copac gol îi atrag atenția.

Ea merge spre apus.

Prin copaci, chiar sub orizont

El i se arată din nou

ca o minge de foc arzătoare care o privește ca printr-o grilaj

în amurgul cerului de seară.

În depărtare, El se ademenește,

îndrăgostind-o cu o simfonie de privitori și păsări

orchestrată de Maestru.

Visele pe care le-a avut s-ar putea să fi dispărut,

și totuși ea păstrează amintirile de ieri.

Prin perdelele de dantelă El apare din nou

în plinătatea lunii.

Plutind în spatele norilor luminați, El veghează asupra ei,

dându-i iubitului Său somn.

Adesea, în cele mai întunecate momente ale ei

El i se dezvăluie în moduri subtile.

În dansul fluturilor în soarele de la amiază

El o încurajează înainte de a pleca în fugă.

Domnul ni se arată fiecăruia dintre noi

în moduri subtile, individuale.

Căci El se bucură mult de noi

și ne liniștește cu dragostea Lui.